Desi sta agatata de un ultim suspin ,
desi poarta pe buze ultima pata de culorare din ea ,
incearca sa se desprinda de urmele lasate .
Desti totul pare atat de simplu , nu e !
Fara vreun gest sau privire aruncata ,
se cufunda usor intr-un alt univers !
Trebuia sa se ascunda sau pierdea totul !
Rosu sau nimic !
Nu mai avea de ales ! Era prea putina culoare
acoperita de asa multe ganduri , de nonculori .
O pata de-un rosu aprins ii lumineaza calea .
O prinde in maini si o strange puternic .
Se prelinge pe intreg corpul .
Incepe sa planga raurile care curg ,
picurii care se preling pe imperfectul trup .
Tace . Ii e greu sa dea drumul cuvintelor .
Azi , acum ... e plina de rosu !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu