" Copilul si Durerea stau imbratisati
Doar ochii lui respira inca si inca sunt curati . . . "
Pierdut intre medicamente , retete ,
chestii de doctori , tresar !
Nimeni nu mai stie ce e cu mine ,
cum o mai duc , daca mai zambesc .
Doar vantul imi mai e prieten . . .
Ma ascund de el , se ascunde de mine ,
uneori ma si dobara .
Nu ! Nu e rau . . .
Vreau sa fiu din nou print !
Sa calaresc , sa prind oamenii rai ,
sa ma trezesc inaintea Soarelui .
Ma doare Durerea !
Deodata inchid ochii .
Ii spun mamei ca vreau sa fiu EU !
Imi spune ca nu se mai poate ,
ca am fost invins de zmeul cel rau .
Eu nu o cred ! Vreau sa caut lumina !
Ma imbratiseaza si ma saruta plangand .
Nu stiu ce e cu ea .
Inchid iar ochii .
Ma trezesc pe un pat tare , legat de o chestie cu
o substanta transparenta .
E apa vie ! , imi spun .
Eram inconjurat de domni imbracati in alb .
O vad pe mama . O chem la mine .
Ea nu ma aude . . .
Vine incet catre mine si-mi mangaie usor capul .
As vrea sa o strang tare in brate .
Ce e cu mine ?
Sunt print , trebuie sa lupt !
Aud un sunet subtire indelung .
Mama plange si mai tare .
Visez . . . sau nu ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu