miercuri, 9 noiembrie 2011

Povesti nemuritoare


Orchestra incepu cu-o indignare gratioasa
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe . . .
Spatiu , infinit , de-o tristete armonioasa . . .

In aurora plina de vioare ,
Balul alb s-a resfirat pe intinsele carari --
Cantau clare sarutari . . .
Larg , miniatura de vremuri viitoare . . .

                                                   George Bacovia , Alb

6 comentarii:

  1. Sentimentele lui Bacovia ar trebui tot timpul asociate cu anumite imagini, iar cea pe care ai pus-o tu mai sus se potrivește de minune :D

    RăspundețiȘtergere