marți, 8 noiembrie 2011

Sentiment tulbure . . .

  Priveam spre o contopire a noptii cu ziua ce avea sa vina . Imi crapa privirea de culorile puternice ce se inchideau tot mai mult . Reuseam sa-mi iau mana si sa mi-o duc la ochi . Doamne , ce mult iubeam apusurile ! Acolo era timpul in care uitam culorile si imi lasam pur si simplu privirea sa alunce . Anotimpul  nostru ERA primavara . Acum nu mai e niciunul . Intors intr-un alt univers , eu departe . Vorbeam cu mine despre dragoste , apoi ma intorceam din nou in noapte . Adorm . . .


 Ma trezesc . O lipsa de interes atat de puternica , incat o simteam in mine . Acum cateva ore eram in noapte , visand la dragoste . Sufletul mi se scurge incet , incet . . .  Strang pumnii ca sa nu izbucnesc in plans . Ma intind pe spate si numar in gand .  Urmeaza cateva zile in care nu vreau sa stiu de toamna , chiar si de... pimavara pe care o iubeam candva . In ultimele numere , vad 2 . Pe atunci era 2 . Contiui sa numar . Apoi adorm din nou .

Un comentariu:

  1. Poate uneori e bine sa fie doar unul,sa ramana doar unul,chiar daca suferinta e mare!

    RăspundețiȘtergere