" Am crezut ca, intr-o zi, buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez. As fi vrut sa-ti revad calul alb. Mi-ai promis ca il voi calari candva... Si acum, cand, in sfarsit, as fi putut... Ne-ai lasat sa ratacim printre faruri de masini... Mi-ai spus ca trebuie sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume, dar nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat Frumos... Oamenii nu au timp sa mai fie viteji... unii dintre ei spun ca viata e o lupta, dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut... Mi-ai promis ca o sa ma inveti ce e onoarea, Fat Frumos... dar oamenii nu prea folosesc acest cuvant... nici in reclame nu l-am prea auzit... foarte rar, prin filme, dar mereu se gaseste cate unul care spune ca esti un prost daca ai onoare... Ai plecat si nu m-ai lamurit...
In fiecare seara, multi dintre noi ajungem in acelasi loc, Fat Frumos... niste case mici... iar eu stiu sigur ca am fost în castelul tau cand eram mic... mi-ai spus ca nu pot sta mult, pentru ca venea zmeul si trebuia sa te lupti cu el... si toti oamenii fac aceleasi lucruri... Cei care sunt singuri intra in casa, arunca niste chei pe masa si se duc la frigider, scot o sticla de acolo si beau din ea si se uita in gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis si se duc in alta camera, unde se asaza pe o canapea si dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, seara de seara, in aceleasi case mici, Fat Frumos...
Am fi putut fi singuri, Fat Frumos... Mi-ai promis ca nu vor fi doua nopti in care sa dorm in acelasi loc, Fat Frumos... ca o sa zburam peste munti, calare pe caii nostri albi si vom calatori in acelasi timp cu stelele, si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori si vom innopta... M-am gandit ca s-ar putea sa nu pot zbura, Fat Frumos, dar eram sigur ca voi calatori...Si luminite sunt peste tot, Fat Frumos, asta ma doare... nici macar nu ar fi trebuit sa le cautam...e mult mai simplu decat pe vremea ta, si tu nu esti aici... Ai spus ca trebuie sa facem ocolul pamantului si sa raspandim Binele in lume, dar nu mi-ai explicat ce inseamnă Binele... Nu ai apucat... "
Vama - Scrisoare catre Fat Frumos
In fiecare seara, multi dintre noi ajungem in acelasi loc, Fat Frumos... niste case mici... iar eu stiu sigur ca am fost în castelul tau cand eram mic... mi-ai spus ca nu pot sta mult, pentru ca venea zmeul si trebuia sa te lupti cu el... si toti oamenii fac aceleasi lucruri... Cei care sunt singuri intra in casa, arunca niste chei pe masa si se duc la frigider, scot o sticla de acolo si beau din ea si se uita in gol... Apoi se trezesc ca dintr-un vis si se duc in alta camera, unde se asaza pe o canapea si dau drumul la televizor... Mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, seara de seara, in aceleasi case mici, Fat Frumos...
Am fi putut fi singuri, Fat Frumos... Mi-ai promis ca nu vor fi doua nopti in care sa dorm in acelasi loc, Fat Frumos... ca o sa zburam peste munti, calare pe caii nostri albi si vom calatori in acelasi timp cu stelele, si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori si vom innopta... M-am gandit ca s-ar putea sa nu pot zbura, Fat Frumos, dar eram sigur ca voi calatori...Si luminite sunt peste tot, Fat Frumos, asta ma doare... nici macar nu ar fi trebuit sa le cautam...e mult mai simplu decat pe vremea ta, si tu nu esti aici... Ai spus ca trebuie sa facem ocolul pamantului si sa raspandim Binele in lume, dar nu mi-ai explicat ce inseamnă Binele... Nu ai apucat... "
Vama - Scrisoare catre Fat Frumos
te urasc, fat-frumos. te urasc.
RăspundețiȘtergere