O adiere usoara a vantului poarta prin aer toamna .
O mangaie , ii ataca inima , ii deschide un nou drum .
Frunze cad usor . Se astern intr-un covor moale .
Vreau sa ma lege la ochi ! Sa nu-i vad drumul .
Vreau sa o descopar singura cand ii va veni vremea . . .
Atunci cand ii voi simti picurii care ma lovesc
si mirosul de praf ridicat in aer .
Acum trezesc diminetiile cu gandul ca apare
si ca ma voi gasi in ea .
Dar mai astept . . .
Ii simt doar parfumul . . . !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu