Ocup un ultim loc imaginar ,
nu pentru ca nu stiu altundeva unde sa merg ,
ci pentru ca in cele din urma as putea sa-i inteleg rostul .
Astept . Timpu-mi apasa puternic pe umeri .
Privesc in gol si abia ca inteleg intunericul ce e .
Poate ca am nevoie de infinitate sau de nimic
sa intelg tot ce se intampla cu mine .
Mi-am smuls secunde din mine
si le-am atarnat undeva foarte sus , departe de lume .
Necunoscutul imi intoarce privirea spre viitor .
Inchid ochii si nu-l las sa-mi fure gandurile .
Te-ai intrebat ce fac eu cu secundele ?
Le iau pe toate , le strang , apoi le dau drumul .
Pastrez in adancul meu prezenta lor .
Acum imi umplu sufletul cu ele .
Le-am eliberat !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu