"Cut out all the ropes and let me fall ! "
Nu am puterea sa cred in nimic absurd ,
in tot ceea ce tine de absurditate !
Acum nu mai cred in nimic !
Sunt o parte dintr-un puzzle
pe care-l vad doar eu , pe care numai eu stiu sa-l rezolv .
In mine adapostesc sentimente .
Ma conturez din mila , dragoste si ignoranta .
Imi cunosc obsesiile si ii las frau liber imaginatiei.
Ce rost are sa o tin inchisa in mine ?
Astazi ceva mi se pare extrem de nebunesc .
Totul se opreste in loc , iar eu ajung departe .
In jurul meu doar rosu .
Zaresc o hinta imbatranita de timp si sar in ea .
Nu aveam niciun fior in clipa aceea ,
pentru ca am reintalnit lumea !
Traiam paralel cu ceea ce stiam eu pana atunci .
Zaream alte orizonturi , ma ancoram de alte inimi .
Nimeni nu intelegea ce spuneam eu !
Erau surzi sau vroiau doar sa-mi vad singura de treaba ?!
Rup contactul cu acea lume si cad .
Ma trezesc amortita de ganduri in patul meu .
Unde am fost ?
“Mama si tata sunt ultimele fiinte care ar putea sa priceapa ce se intampla cu tine. N-ai chef sa vorbesti cu ei. Fratele rau e un tanc nesuferit care nu stie decat sa se zbenguie toata ziua, sa se joace ca descreieratul. Asculti in nestire Simfonia fantastica a lui Berlioz. Tii jurnal si n-ai ce sa scrii acolo. ” , Exuvii - Simona Popescu
