Mi-e frig ! Lumina-mi arde ochii !
E prea multa toamna !
Strang in maini o hartie
si gandul imi fuge departe . . .
Era o zi de primavara .
Inca imi simt inima de atunci
si sufletul care nastea iubire .
Acum , vocea mea ramane blanda .
Ochii imi fug in trecut .
Sunt un fost indragostit
intr-o noua toamna .
Si eternitatea e aproape de mine . . .
Inca ne putem vedea .
Erau zile in care
abia mai atingeam pamantul .
Si nopti in care
abia asteptam sa inceapa dimineata .
Numaram secundele ce treceau
si imi supraalimentam inima .
Erau aceleasi treceri ale timplui , mereu .
Noi eram aceasi .
Vocea imi scade usor .
Zaresc iubire in toamna
si acelasi vant de afara
imi ingana pasii .
Privesc inapoi si nu mai vad nimic .
Ma doare perfectiunea !
Nu o mai simt acum , deloc .
Mi-e teama !
In unele momente
ma intreb daca e poveste .
Alteori merg cu picioarele pe pamant ,
iar inima imi inalta trairi .
E doar un joc cu mine !
Insa sufletul imi pune probleme . . .
Aud si acum bancile care ne strigau ,
absolutul nostru .
Uneori traiam numai eu .
El nu era prezent !
Ramaneam fara cuvinte
si-mi zgariam sufletul .
Treceam de la normalitate
la fericire suprema .
Am atins impreuna anormalul .
Am reusit sa poposim acolo .
Vedeam lumea doar
in ochii celulilalt .
Ne imbatam cu cele mai frumoase cuvinte
si rupeam din noi , intregindu-ne .
Pastram in noi fiecare clipa
si o intensificam printr-un sarut .
Simteam doar aeul celuilalt ,
nu ne interesa ce era langa noi .
Priveam la aceleasi imagini ,
iar locul mi se parea un alt loc .
Noi , inca aceasi .
Imi iubeam inca sufletul .
In mine e frig acum !
Nu-i aud vocea ,
dar stiu ca se gandeste la noi .
Suntem departe . . .
Pastrez in mine toate clipele .
Mi-e dor de noi !
Cand nu sunt langa el ,
ma pierd , nu mai sunt la fel .
Incerc sa-mi revin .
Mi-e greu !
Timpul imi ingreuneaza gandul .
Primavara e departe . . .
Poate ca ea a insemnat iubirea !
Inca sper la un nou inceput .
E alta parte a sufletului .
Noi , aceasi , dar departe .
( 18 . X . '11 )
