Timpul alearga mult prea repede . . .
Uneori ma gandesc la faptele eroice pe care le faceam in copilarie ( ajutam gandaci , iubeam furnicile , lipeam frunzele copacilor cu scotch ) si mi-e atat de dor de ele , incat as da timpul inapoi . Mi-e dor de jocurile prostesti pe care le jucam , de mizeria cu care veneam acasa si mereu ma certa mama . Sa stau afara in fata portii cat vreau eu si sa ma piste tantarii , apoi sa ma scarpin aproape pana la sange ( cui ii pasa ? ) . Imi trec prin gand atatea lucruri , incat aproape imi explodeaza . Mi-e dor de povestile cu zane si balauri , de glasul meu de copil , de momentele in care ma speriau tunetele , de nabadaiile pe care le faceam cu sora mea , de fotbalul pe care il jucam mai tot timpul cu baietii de pe strada .
Si ma simt atat de indepartata acum de toate acestea ! Acum citesc carti , ma joc doar in imaginatia mea , CRESC ! Realizez ca nu mai e nimic cum era la inceput si aproape plang . Dar nu o fac ! Ma pot bucura de acele momente chiar si acum ( nu-mi pasa ce crede lumea ! ) .
Si iau o minge si "haine rele" ( asa spuneam cand eram mica ) si merg afara . Inving timpul si gasesc drumul spre vremurile acelea . . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu