Cand ne-am zarit , aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor , indiferenti si goi ,
pe care-o lasa sa-l strabata .
Oh , ne-am zvarlit , strigandu-ne pe nume ,
unul spre celalalt , si atat de iute ,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre ,
si ora , lovita , se sparse-n minute .
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei , intrecut
cu mortile-i nerepetate .
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut .
N. Stanescu , Imbratisare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu