Vocea mea la fel de lina precum lacul ,
a ramas impanzita peste tot .
E toamna afara , e toamna in mine !
O privesc si simt ca sunt acolo .
Vantul acompaniaza dansul frunzelor ,
iar raul desparte aerul de sol .
E toamna si pasarile acopera cerul pictat ,
cand mintea mi-e inundata de liniste .
Iar soarele de la apus se iubeste cu noi
si acelasi vant provoaca disperare .
E toamna si ploua si disparem sub pietre .
Noi . muritori , si toamna apare . . .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu