vineri, 20 mai 2011

Nebunie pura


 













    Stateam intinsa pe scaun si priveam cum Soarele disparea . Ma duceam deodata cu el . Lumina slaba imi ingreuna privirea . Vroiam sa scap de acolo si sa evadeaz din acea lume . Imi doream sa fi fost altfel .
   Brusc , norii isi schimba forma . Privesc in sus si vad traiectoria sublimba a cerului , joc cu Soarele . Ochii mi se inchideau , insa aveam o ramasita de putere pentru a-i tine deschisi .
  Vroiam sa ajung la ei . Nu puteam face ceea ce nu e permis . Cu toate acestea , eram perfect calma , perfect nebuna , perfect pregatita sa accept orice mi-ar fi oferit clipa . 
 Dar vroiam mai mult ! Cum sa fac ce nu pot sa fac ? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu