Timpul visatorilor

Îţi aduci aminte când vântul era sălbatic ?

Cum alergam contra timpului , depăşindu-ne ?

Sufeream din cauza fericirii ,

iar norii erau singurii care ne mai vizitau ,

Simţeam mai multe lumi deasupra noastră,

dar , vai , cât de puţin le cunoşteam !

Visam cu inima aprinsă către propriul destin ,

iar uneori îi atingeam apogeul .

Nicăieri nu mai văzusem o stea în cădere ,

Cerşindu-ne parcă priviri .

Dezleagă sfoara amintirilor

Într-o ciudată dimineaţă .

Îmi place să reclădesc lumea !