" Eu raman un timp langa tine sa gasim parcului rama . . . "
De a vedea cum picurii se preling prin crestaturile geamurilor
si cum toamna ii invarte pe ale ei degete .
O ultima raza imi bate in geam si ochii ma dor .
E lumina aceea care imi ascunde toamna , intelesul ei .
Raman un timp nemiscata si privesc indelung printre perdele .
Am zarit primavara in maroul pictat atat de bine !
Cativa plopi imi fac umbra , sufletul insa imi infloreste .
Ma asortez cu ruginiul frunzelor . . .
Vantul imi aduce numai imagini din primavara .
Diminetile acelea inca imi lipsesc . . .
E toamna si eu raman aproape intepenita in geam .
Te strig , nu te aud !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu