sâmbătă, 7 mai 2011

Astazi ploua

 ... Picuri se lovesc de pamant . Incepe sa ma doara capul . Frica , teama , suspans . Ma uit pe fereastra si vad cum o perdea de picuri acopera peisajul . Pe sus , numai singuratate . Picurii de ploaie se izbesc de pamant si isi pierd viata . Nu ! Nu e macabru ! E pur si simplu cursul vietii lor . Sunt nascuti pentru a cadea . 
    Ii vad cum se ciocnesc si nu plang . Oare nu-i doare ? . Cad haotic . Incep sa-mi pierd privirea in mai multe locuri , dar raman captiva in acea imagine continua a ploii in cadere . Romantism .
    Trotuarul e impanzit de sunete care mai de care mai puternice . Ma retrag si-mi pun intrebarea : "Oare noi avem acea putere a picurilor " ?


 
   

Un comentariu:

  1. Nu avem puterea picurilor. Noi avem puterea noi. Fiecare dintre noi are putere interioara, exterioara, puterea de a atrage, puterea de a respinge...Dar e puterea noastra.

    RăspundețiȘtergere