Beatitudine

până şi femeia este ceva extrem de complicat

ceva ca o comoară adăpostită într-un colţ al oceanului , pierdută printre peşti

ceva ca un suflet răsfrânt într-o infinitate de culori , cerşind alinare

ceva ca o putere care te sfârşeşte prin simpla afecţiune , spărgând bariere .

nimeni nu-i găseşte adevăratul soi de eternitate de care aparţine

şi tot nimeni nu are curajul să răscolească dupa ea .

cel mai greu e să îi priveşti ochii , să ştii că ei sunt arma sa .

când pulsează viaţă într-un cuvânt e atât de puternică ,

încât abia dacă îi mai poţi face faţă

când îţi dă răspunsul fără ca tu să-i fi pus măcar întrebarea

cu siguranţă te cutremură o frică , o iluzie cum că te poate strivi .

încearcă să o regaseşti înainte să se piardă

pentru că e facută să cutreiere , să vorbească de patimă , de trup , de fior .

în închipuirea ei nu eşti decât o particulă care zboară în aer

în suflet , însă , îi eşti zeu , creator .

iubeşte-o cu rime şi măsuri , cu versuri şi strofe , cu stele şi Luna , cu Tine.

nu alerga de fericirea pe care ea o vrea în toate răspunsurile pe care ţi le pune , anoste de multe ori

ci , cu ochii închişi , cutremură-i fiinţa , rupe din tine şi rupe din ea ,

însă să nu-i pătezi ochii sau să-i zgârii inima cu priviri hipnotice .

calculează cu ochiul stâng traiectoria până la ea şi apropie-te

acum , eşti pe cale să o descoperi , absurd şi distant cum eşti tu .

e de-ajuns să ştii să-i priveşti ochii

şi să porneşti pe neaşteptate o furtună de cuvinte în capul tău .

Timpul visatorilor

Îţi aduci aminte când vântul era sălbatic ?

Cum alergam contra timpului , depăşindu-ne ?

Sufeream din cauza fericirii ,

iar norii erau singurii care ne mai vizitau ,

Simţeam mai multe lumi deasupra noastră,

dar , vai , cât de puţin le cunoşteam !

Visam cu inima aprinsă către propriul destin ,

iar uneori îi atingeam apogeul .

Nicăieri nu mai văzusem o stea în cădere ,

Cerşindu-ne parcă priviri .

Dezleagă sfoara amintirilor

Într-o ciudată dimineaţă .

Îmi place să reclădesc lumea !

Eu , om

Eu sunt creatura menita sa fie iubita , nu inteleasa .
As dori sa stiu de ce nu zambesc toti oamenii ,
Aud fosnetul aripilor unei pasari in zbor ,
Vad cativa nori care acopera cerul , 
Vreau sa culeg cateva flori , mi-e dor ,
Eu sunt creatura menita sa fie iubita , nu inteleasa .


Ma prefac ca nu vreau sa repet trecutul ,
Simt ca nu ma mai pot juca atat de mult cu mine ,
Ating realitatea prin bataile inimii ,
Ma ingrijoreaza ca avem prea putine cuvinte pentru a spune ceea ce gandim ,
Plang caci imi este greu , foarte greu sa uit ,
Eu sunt creatura menita sa fie iubita , nu inteleasa .


Stiu ca nu trebuie sa ma tem de ce urmeaza ,
Spun ca exista doua momente pentru mine : acum si pentru totdeauna ,
Visez la o ora de inot in apa marii ,
Ma straduiesc sa-i inteleg pe oameni ,
Sper ca am sa dansez vreodata in ploaie ,
Eu sunt creatura menita sa fie iubita , nu inteleasa .

Astenie

 Stiu sigur ca ai iubit ! Da , da , tu ! Nu te mai intreba cine , pentru ca stii prea bine !  Stiu si ca ti-e dor de momentele in care ameteam impreuna . Nu te mai minti singur , te rog . Te intrebi de ce ? Iti spun eu . Pentru ca vrei sa faci asta , insa ti-e frica de tine . Da  , da , de tine ! . . . 

   mainii mele ii lipsesc jocurile cu parul tau .

  si umbra ta era a mea oricand

  si glasul tau era si-al meu

  si ochii tai erau ai mei

  doar inima ramanea la tine .

  eram o corabie care calatorea in nestire .

  calatoream printre noi , printre ei , ele...

  doar un sfert din noi iubea pamantul 

  restul ,

  avea nevoie de dragoste .

  iti aduci aminte cand vroiai sa ma strangi in brate ?

  cand vroiai sa te iubesc 

  sau cand nu primeai dragoste deloc .

  eram simple jucarii ale propriilor noastre ganduri .

  cand am stat prima data in fata ta ,

  ma temeam de distanta dintre noi .

  si aerul tau era al meu

  si gandul ta era al meu 

  si tu ... erai al meu .

remember...

 Parfumul tău, tot îl mai simt cu nara dreaptă, deşi stânga pare că l-a uitat. Vocea ta încă o mai aud cu urechea dreaptă, deşi stânga nu mai ştie cine eşti. Te zăresc adesea în dreapta mea, deşi niciodată nu eşti acolo...

Noroc / Durere

 As putea vorbi de noroc cum as putea vorbi despre mine . La fel si despre durere . Nu stiu ce am facut ca am dat de amandoua intr-un mod atat de placut , dar atat de fulgerator in acelasi timp .
 Vorbesc despre "noroc" ca si cum as fi dat de el pentru prima data in viata mea . Au trecut secunde , minute , ore , zile , luni . Si aici m-am oprit . Daca m-ai intreba de ce , crede-ma ca inca nu ti-as putea raspunde . 
 Iar cand ma gandesc la durere ... de fapt nu ma pot gandi . O simt ! Si nu spun tot .. Daca ar fi sa vorbesc despre ea , nu ar exista cuvinte . 
 Insa , poate ca dupa lunile alea de noroc .. trebuia sa cada de undeva durerea sa nu ne plictisim . Ca stii , monotonia ne cam mananca zilele .

 " Iubeste mainile si ochii

Si iarta-le daca durera

Ca ti-am plecat va fi mai mare

Decat norocul , decat norocul

C-am venit . "

Zilnic

" Te-am iubit....fraiere ! "

Tot timpul . Aceeasi doi oameni . Aceeasi banca . Aceleasi fericiri absolute .  Acelasi "azi" . Aceleasi batai ale inimii . Aceleasi doua maini . Acelasi "bine" . Aceeasi pasare . Acelasi "umar gol" . Aceleasi imbratisari .  Acelasi zambet . Am inceput sa ma cam plictisesc...
"Ne vedem joi ... "
Aceleasi regrete !...