Amanti ai propriilor noastre suflete !
Iubiti-ne ca si cum nu ne-ati mai avea ;
ca o simptoma a unicelor voastre inimi .
Tresariti si priviti-ne !
Noi stam si ne ducem si venim iar .
Cand iar incepe sa va doara ,
cuprinsi de-atatea nopti desarte ,
cine va aprinde iar lumea ?
Nu va costa nimic sentimentul acesta .
V-amintiti ecourile ,
atat de surd auzite ,
ce va indreptau mereu inspre noi ?
Amorul , un bolnav ingrijt de voi .
Mai credeti in ratacirea
cu care in noi va (re)intalniti ,
atat de des , atat de brutal ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu