Picurii imi framanta auzul
Ma framanta si nu stiu de ce
Incerc sa gasesc raspunsul
Un fulger razlet mai apare ,
In maini vreau sa-l prind ca pe-un fulg
Sa-mi spuna ce e doar o-ntamplare
A vremii ce e , a fiintei ce sunt.
Du-ma fericire in sus
Si arata-mi ceea ce ai
Izbeste-mi tampla de apus
Fereastra deschisa spre Rai .
In noaptea asta-n care cad ,
Atatia picuri nestiindu-si rostul ,
In zori cand ziua va aprinde noaptea
Atunci eu singura o sa gasesc raspunsul .
Dar inca ploua...
Si singuratica sper
Ca fumul noptii desarte
O sa dispara sigur si el .
Si ploua...
Aud inca picuri trosnind
Si simt un fel de disperare
Trasar dintr-o data si spun :
"Sunt singura
Si ploaia dispare..."
... Putina inspirtatie din ultimul dans al picurilor si din sunetul lor ambiguu . Gandurile si inspiratia si-au facut din nou treaba. Nu e chiar genul de poezie pe care-l scriu , insa asa am simtit in acel moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu