Acuarela

 Nici nu-mi mai dau seama ce se intampla cu mine . Nu mai stiu cand scriu , despre cine scriu . Sau poate doar asta ma fac sa cred ! Scriu la persoana intai , a doua , dar nu reusesc sa-mi dau seama de nimic . Destram toate contururile pe care am inceput sa le refac , gata sa o iau de la capat ! 
 Traiesc intr-o lume carnala , dominata de iluzii . In ceea ce priveste iluziile , chiar ca imi fac cam multe . Amintirile de ieri dimineata , sarutarile de acum o luna s-au adunat , s-au tot adunat !  Imi pierd din cunostinta de doua ori pe saptamana ; in momentele in care chiar nu mai stiu nimic de mine . Si nu spun tot .
 Ma tot agit , in speranta ca isi va indrepta gandul inspre mine . Nu pot pleca definitiv din propria-mi  viata , pentru ca sufletul meu nu ar mai avea suficient aer si ne-am sufoca . Prefer sa nu functionez perfect , decat sa nu mai fiu eu . 
 Pe strada asta pe care soarele apare doar de doua ori pe saptamana , imi e frica sa-mi cer mai mult ! Am invatat ca trebuie sa-mi placa tacerea . Insa vreau curaj sa o pot intrerupe . . .