" Dar tu esti slab si ranesti tot ce iubesti , c-asa fac toti ! "
Nu-mi imaginasem sa vad vreodata lacrimi curgand pe obrazul , asa-zis puternic , al unui barbat ! Ii gaseam fiinte puternice , rationale de cele mai mult ori , urmarind doar partea buna a lucrurilor , fara a se confrunta prea mult cu lumea din jurul lor . Cu mers apasat , debusolati poate de noi , incruntati la vedere . Chiar nu mi-as fi putut da seama ca pot plange.
Credeam in lucrurile astea , pana cand am trait pe propria mea piele aceasta experienta . Cum sa fac un barbat sa planga ?
De-as fi stiut de la inceput ca s-ar fi ajuns la asta , poate nu mai continuam . Ii priveam ochii . Imi transmiteau parca toata tristetea din lume adunata la un loc . Erau atat de tristi si de nedumeriti , incat nu puteam realiza ca sunt ochii lui . Simteam in fiecare lacrima aceeasi poveste si acelasi gust sarat . Acum era momentul sa "plateasca" pentru...tot .
Ma uimea ! Nu gasesc alt sentiment . Nu-l mai recunosteam ; de parca nu ne-am fi intalnit niciodata . In suflet ii bateau puternic aripile unei pasari ce vroia sa scape . Plange . Si iar plange . Si tot asa...
Puteai sa-mi fi spus orice . Inca nu gaseam reale incruntarile sale sau chiar lacrimile . Cum e posibil sa planga ? Nu ma puteam instala mereu in viata lui , trebuia sa gasesc si alte drumuri , alte suflete pe care sa le ascult . Cu toate astea ma intreb daca am fost motivul plansului . Functiona asa doar ca ma vedea sau doar cand nu mai rezista dorului , incercand a pacatui ?
Iar acum sta nedumerit , poate negand in mintea lui ceea ce i se intamplase . Se pierde in camera imbibata de miros de tigara , tanjind . Contaminat cu iubire , chiar pe ea o raspandea . Statea razamat de marginea patului , iar in jurul lui mirosea a tigara , a lacrimi , a... noi !
