Clipelor,opriti-va din goana voastra nebuna.! Priviti in ochii nostri si cititi in lacrimile din ei,bucuria,speranta si tristetea despartirii. Dar nu s-au oprit! Si au zburat pe langa noi nelasandu-ne sa ne mai bucuram de momentele inutile si copilaresti.
Totul a inceput acum 8 ani. Am fost impinsi in gramada de copii pe care nu-i cunosteam si am inceput sa plangem anii care urmau sa vina.
A aparut intr-un sfarsit si doamna invatatoare…o femeie frumoasa,plina de viata si mereu atenta la lucrurile simple din jur.Incet,incet,ne-am obisnuit cu zambetul ei.Desi ridicoli de multe ori,am incercat sa fim elevii ideali.Si preocupati cu lucrurile marunte din viata de scolar,am uitat teama si nestiinta cu care am intrat in ea.Asa,zilele au trecut repede si usor.Si anii…s-au scurs si ei,si nu ne-am dat seama ca o etapa s-a terminat.
Au urmat apoi inca 4 ani plini cu vise,dorinte,sperante,realitate…
Eram deja obisnuiti cu cladirea scolii, mai trebuia doar sa cunoastem profesorii. Ne-a explicat insa cea pe care urma s-o avem ca mama,ca totul va fi bine.Asa a si fost.Lacrimi,surase se aud inca in imaginea asurzitoare a celor 4 ani.Mi-e dor de zilele acelea in care istoria ni se parea inutila,iar urmatoarea zi se dovedea a fi adevarata si chiar spectaculoasa.Ne asemanam de multe ori cu razboinicii viteji si purtam lupte care nu-si aveau rostul,iar apoi incheiam pacea…
Ora de dirigentie…niciodata plictiseala…intotdeauna primeam o lectie de viata,desi sustineam ca nu avem nevoie.Dar…ca timpul,a trecut si acele ore petrecute impreuna cu cea de la care am invatat atatea.
“De azi vom face impreuna matematica 4 ani” ,a spus…Au fost insa mult mai putini. Fiecare ora se scurgea pre repede,intiparindu-ne in minte matematica vietii.Profesor,director,nu conta.Nu inceta niciodata sa ne cutremure sufletele cu vorbe intelepte si pure. Poate n-am inteles de fiecare data ceea ce a vrut sa spuna,dar oricum simteam caldura cu care facea lucrurile marunte sa para atat de incredibile.Pe langa vorbe intelepte,cunostiinte si simplitate,domnul professor ne inveselea mereu cu glumele care ne vin adesea in minte.Oricum ar fi fost,am avut atatea sa invatam de la dansul,dar poate n-am reusit sa extragem din seva lui atat cat dorea. Acum insa,au ramas doar teoremele,ecuatiile si problemele simple care ni se pareau complicate de cele mai multe ori.
Gramatica e limba cu care D-zeu a creat universul. A pus virgulele la locul lor in mare,pe cer si cratima pe pamantul unde sunt miile de litere,de oameni.
Literatura e doar…o fila din jurnalul lui D-zeu.Ea ne furnizeaza relatura cu realitatea…in ea e arta,e irealul.Aceste elemente le-am invatat la orele lungi de care ne amintim cu drag.Am avut placerea de a avea 2 profesore,perfecte pot zice.Cu prima,am urcat la inaltimile absurdului si am poposit acolo pentru a vedea frumusetea.Eram doar noi …erau doar copiii din noi…A urmat apoi sa avem o alta profesoara,din care ne-am atasat inca din prima zi.La fel de sincera ,de simpla,de speciala…Cu ea am pornit din locul de unde am poposit si am atins varful,norii,inexistabilul.Dar din nou au ramas doar amintiri si versuri si citate din viata cartilor.
“Do you understand what I say?” ,we always heard .And we always agreed. Teacher is our stepmother , I can say. She never made us to feel uncomfortable. When we had a hard hour,she tried to make us happy.She’s special too.I don’t know if the next English hours will be so nice and fantastic like this,but we will always have the memories.
Nu multe persoane stiu sa se simta bine si sa faca in acelasi timp pe cei din jur sa se simta la fel de bine.O profesoara insa stie. Nu am inteles-o de la inceput,dar cu timpul am invatat sa extragem multe din vorbele ei. Fizica mereu ne incurca,dar iubeam orele.Niciodata nu lipseau zambetele…
Chimia in schimb,avea ceva ce ne atragea;formulele poate sau acele elemente asezate gramada intr-un table,pe care nu credeam ca vom reusi sa le invatam vreodata.Dar am reusit…
Geografia a fost si ea una din materiile preferate…poate din cauza continutului materiei si a profesoarei.Tehnologia ne-a invatat multe…sa gatim de exemplu si sa mancam totul pana in pauza,caci mirosul imbietor umplea coridorul.
Biologia- seva vietii…
Religia-intalnirea cu Dumnezeu…
Ed fizica-recreere,distractie,joc…
Muzica-cantecul inimii..
Desenul-arta de a invinge prin culoare…
Latina-nostra grandevus lingua erant.
Ma intreb cum de au trecut anii? A fost o numaratoare inversa…caci am crescut. Acum,nu ne putem gandi la altceva decat la ce-a fost.Am vrea sa strigam,sa tipam:” nu mai vrem sa crestem. Nu vrem sa plecam,san e despartim!” Dar timpul e surd la cerintele noastre.
Evocam trecutul tulbure,in fata amintirilor de copil,si de teama ca nu vom fi recunoscuti zicem cu tristete:”iata cum am fost”
Secundele,cum vin , se duc,iar clipele traite se insira trist pe ani,parca-s margele…
Pe alocuri mai avem lacrimi.Nu le stergem.Le pastram si incercam sa privim spre rasarit;soarele ne va zambi si,cine stie,poate vom fi fericiti.
Dar totusi,nu vom opri potopul de lacrimi,nu vom opri durerea despartirii,dar…o vom acoperi cu amintiri.
Vom incerca sa zambim din nou innocent si prosteste,caci: “INCA SUNTEM COPII”
